LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006
a
securitatii si sanatatii in munca
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL nr. 646 din 26 iulie 2006
Parlamentul Romaniei
adopta prezenta lege.
CAP. I
Dispozitii generale
ART. 1
(1) Prezenta lege are ca scop instituirea
de masuri privind promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca a
lucratorilor.
(2) Prezenta lege stabileste principii
generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii
si securitatea lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare,
informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea
lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru
implementarea acestor principii.
ART. 2
Conventiile internationale
si contractele bilaterale incheiate de persoane juridice romane cu parteneri
straini, in vederea efectuarii de lucrari cu personal roman pe teritoriul altor
tari, vor cuprinde clauze privind securitatea si sanatatea in munca.
CAP. II
Domeniu de aplicare
ART. 3
(1) Prezenta lege se aplica in toate
sectoarele de activitate, atat publice, cat si private.
(2) Prevederile prezentei legi se aplica
angajatorilor, lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor.
ART. 4
(1) Fac exceptie de la prevederile art. 3 alin. (1) cazurile in care particularitatile inerente ale
anumitor activitati specifice din serviciile publice, cum ar fi fortele armate
sau politia, precum si cazurile de dezastre, inundatii si pentru realizarea
masurilor de protectie civila, vin in contradictie cu prezenta lege.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1) trebuie sa se asigure securitatea si sanatatea lucratorilor,
tinandu-se seama de principiile stabilite prin prezenta lege.
ART. 5
In sensul prezentei legi, termenii si
expresiile de mai jos au urmatorul inteles:
a) lucrator -
persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii, inclusiv studentii,
elevii in perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti
participanti la procesul de munca, cu exceptia persoanelor care presteaza
activitati casnice;
b) angajator -
persoana fizica sau juridica ce se afla in raporturi de munca ori de serviciu
cu lucratorul respectiv si care are responsabilitatea intreprinderii si/sau
unitatii;
c) alti participanti la procesul de munca -
persoane aflate in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului,
in perioada de verificare prealabila a aptitudinilor profesionale in vederea
angajarii, persoane care presteaza activitati in folosul comunitatii sau
activitati in regim de voluntariat, precum si someri pe durata participarii la
o forma de pregatire profesionala si persoane care nu au contract individual de
munca incheiat in forma scrisa si pentru care se poate face dovada prevederilor
contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;
d) reprezentant al
lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii
lucratorilor - persoana aleasa, selectata sau desemnata de lucratori, in
conformitate cu prevederile legale, sa ii reprezinte pe acestia in ceea ce
priveste problemele referitoare la protectia securitatii si sanatatii
lucratorilor in munca;
e) prevenire -
ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute in toate etapele
procesului de munca, in scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale;
f) eveniment - accidentul care a antrenat
decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul procesului de munca ori
in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta
sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost
implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil
de boala profesionala sau legata de profesiune;
g) accident de munca - vatamarea violenta a
organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul
procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care
provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice,
invaliditate ori deces;
h) boala profesionala - afectiunea care se
produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti
nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si
de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in
procesul de munca;
i) echipament de
munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita in munca;
j) echipament individual de protectie -
orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un lucrator pentru a-l
proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii puna in
pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice supliment
sau accesoriu proiectat pentru a indeplini acest obiectiv;
k) loc de munca -
locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat in cladirile intreprinderii
si/sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau unitatii
la care lucratorul are acces in cadrul desfasurarii activitatii;
l) pericol grav si iminent de accidentare - situatia concreta,
reala si actuala careia ii lipseste doar prilejul declansator pentru a produce
un accident in orice moment;
m) stagiu de
practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau
specialitatii in care se pregatesc elevii, studentii, ucenicii, precum si
somerii in perioada de reconversie profesionala;
n) securitate si
sanatate in munca - ansamblul de activitati institutionalizate avand ca scop
asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca,
apararea vietii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a
altor persoane participante la procesul de munca;
o) incident periculos - evenimentul
identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic,
emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activitati sau a
unui echipament de munca sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman
care nu a afectat lucratorii, dar ar fi fost posibil sa aiba asemenea urmari
si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa produca pagube materiale;
p) servicii
externe - persoane juridice sau fizice din afara intreprinderii/unitatii,
abilitate sa presteze servicii de protectie si prevenire in domeniul
securitatii si sanatatii in munca, conform legii;
q) accident usor -
eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai
acordarea primelor ingrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munca cu o
durata mai mica de 3 zile;
r) boala legata de
profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori
determinanti sunt de natura profesionala.
CAP. III
Obligatiile angajatorilor
SECTIUNEA 1
Obligatii generale ale angajatorilor
ART. 6
(1) Angajatorul are
obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele
legate de munca.
(2) In cazul in care un
angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat de
responsabilitatile sale in acest domeniu.
(3) Obligatiile lucratorilor in domeniul
securitatii si sanatatii in munca nu aduc atingere principiului
responsabilitatii angajatorului.
ART. 7
(1) In cadrul responsabilitatilor sale,
angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare
pentru:
a) asigurarea
securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;
b) prevenirea
riscurilor profesionale;
c) informarea si
instruirea lucratorilor;
d) asigurarea
cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in
munca.
(2) Angajatorul are
obligatia sa urmareasca adaptarea masurilor prevazute la alin. (1), tinand
seama de modificarea conditiilor, si pentru imbunatatirea situatiilor
existente.
(3) Angajatorul are
obligatia sa implementeze masurile prevazute la alin. (1) si
(2) pe baza urmatoarelor principii generale de prevenire:
a) evitarea
riscurilor;
b) evaluarea
riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea
riscurilor la sursa;
d) adaptarea
muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca,
alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, in
vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a
diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;
e) adaptarea la
progresul tehnic;
f) inlocuirea a
ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai
putin periculos;
g) dezvoltarea
unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea
muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din
mediul de munca;
h) adoptarea, in
mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie
individuala;
i) furnizarea de
instructiuni corespunzatoare lucratorilor.
(4) Fara a aduce
atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinand seama de natura
activitatilor din intreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia:
a) sa evalueze
riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea
echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si
la amenajarea locurilor de munca;
b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit.
a) si daca este necesar, masurile de prevenire, precum si metodele de lucru si
de productie aplicate de catre angajator sa asigure imbunatatirea nivelului
securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa fie integrate in
ansamblul activitatilor intreprinderii si/sau unitatii respective si la toate
nivelurile ierarhice;
c) sa ia in
considerare capacitatile lucratorului in ceea ce priveste securitatea si
sanatatea in munca, atunci cand ii incredinteaza sarcini;
d) sa asigure ca
planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul consultarilor
cu lucratorii si/sau reprezentantii acestora in ceea ce priveste consecintele
asupra securitatii si sanatatii lucratorilor, determinate de alegerea
echipamentelor, de conditiile si mediul de munca;
e) sa ia masurile
corespunzatoare pentru ca, in zonele cu risc ridicat si specific, accesul sa
fie permis numai lucratorilor care au primit si si-au insusit instructiunile
adecvate.
(5) Fara a aduce
atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci cand in acelasi loc de
munca isi desfasoara activitatea lucratori din mai multe intreprinderi si/sau
unitati, angajatorii acestora au urmatoarele obligatii:
a) sa coopereze in
vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sanatatea si igiena in
munca, luand in considerare natura activitatilor;
b) sa isi
coordoneze actiunile in vederea protectiei lucratorilor si prevenirii riscurilor
profesionale, luand in considerare natura activitatilor;
c) sa se informeze
reciproc despre riscurile profesionale;
d) sa informeze
lucratorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile profesionale.
(6) Masurile privind securitatea, sanatatea
si igiena in munca nu trebuie sa comporte in nicio
situatie obligatii financiare pentru lucratori.
SECTIUNEA a 2-a
Servicii de prevenire si protectie
ART. 8
(1) Fara a aduce
atingere obligatiilor prevazute la art. 6 si 7, angajatorul desemneaza unul sau
mai multi lucratori pentru a se ocupa de activitatile de protectie si de
activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din intreprindere si/sau
unitate, denumiti in continuare lucratori desemnati.
(2) Lucratorii desemnati nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activitatii lor de protectie
si a celei de prevenire a riscurilor profesionale.
(3) Lucratorii desemnati trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru a-si putea indeplini
obligatiile ce le revin prin prezenta lege.
(4) Daca in intreprindere si/sau unitate nu
se pot organiza activitatile de prevenire si cele de protectie din lipsa
personalului competent, angajatorul trebuie sa recurga
la servicii externe.
(5) In cazul in care angajatorul apeleaza
la serviciile externe prevazute la alin. (4), acestea trebuie sa fie informate de catre angajator asupra factorilor
cunoscuti ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra
securitatii si sanatatii lucratorilor si trebuie sa aiba acces la informatiile
prevazute la art. 16 alin. (2).
(6) Lucratorii desemnati trebuie sa aiba, in principal, atributii privind securitatea si
sanatatea in munca si, cel mult, atributii complementare.
ART. 9
(1) In toate cazurile, pentru a se ocupa de
organizarea activitatilor de prevenire si a celor de protectie, tinand seama de
marimea intreprinderii si/sau unitatii si/sau de riscurile la care sunt expusi
lucratorii, precum si de distributia acestora in cadrul intreprinderii si/sau
unitatii, se impune ca:
a) lucratorii desemnati sa aiba capacitatea necesara si sa
dispuna de mijloacele adecvate;
b) serviciile
externe sa aiba aptitudinile necesare si sa dispuna de mijloace personale si
profesionale adecvate;
c) lucratorii
desemnati si serviciile externe sa fie in numar suficient.
(2) Prevenirea riscurilor, precum si
protectia sanatatii si securitatea lucratorilor trebuie sa
fie asigurate de unul sau mai multi lucratori, de un serviciu ori de servicii
distincte din interiorul sau din exteriorul intreprinderii si/sau unitatii.
(3) Lucratorul/lucratorii si/sau
serviciul/serviciile prevazute la alin. (2) trebuie sa
colaboreze intre ei ori de cate ori este necesar.
(4) In cazul microintreprinderilor si al
intreprinderilor mici, in care se desfasoara activitati fara riscuri deosebite,
angajatorul isi poate asuma atributiile din domeniul securitatii si sanatatii
in munca pentru realizarea masurilor prevazute de prezenta lege, daca are
capacitatea necesara in domeniu.
(5) Ministerul Muncii, Solidaritatii
Sociale si Familiei stabileste prin norme metodologice de aplicare a
prevederilor prezentei legi capacitatile si aptitudinile necesare, precum si
numarul considerat suficient, prevazute la alin. (1) si
(4).
SECTIUNEA a 3-a
Primul ajutor, stingerea incendiilor,
evacuarea lucratorilor, pericol grav si iminent
ART. 10
(1) Angajatorul are
urmatoarele obligatii:
a) sa ia masurile
necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea
lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii intreprinderii si/sau
unitatii, tinand seama de alte persoane prezente;
b) sa stabileasca
legaturile necesare cu serviciile specializate, indeosebi in ceea ce priveste
primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin.
(1), angajatorul trebuie sa desemneze lucratorii care
aplica masurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor si de evacuare a
lucratorilor.
(3) Numarul lucratorilor mentionati la
alin. (2), instruirea lor si echipamentul pus la dispozitia acestora trebuie sa fie adecvate marimii si/sau riscurilor specifice
intreprinderii si/sau unitatii.
ART. 11
(1) Angajatorul are
urmatoarele obligatii:
a) sa informeze,
cat mai curand posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi unui
pericol grav si iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum si
despre masurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protectia lor;
b) sa ia masuri si
sa furnize instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca
lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se indrepte spre o
zona sigura, in caz de pericol grav si iminent;
c) sa nu impuna
lucratorilor reluarea lucrului in situatia in care inca exista un pericol grav
si iminent, in afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.
(2) Lucratorii care, in cazul unui pericol
grav si iminent, parasesc locul de munca si/sau o zona periculoasa nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa fie protejati impotriva
oricaror consecinte negative si nejustificate pentru acestia.
(3) Angajatorul trebuie sa se asigure ca,
in cazul unui pericol grav si iminent pentru propria securitate sau a altor
persoane, atunci cand seful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat,
toti lucratorii sunt apti sa aplice masurile corespunzatoare, in conformitate
cu cunostintele lor si cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita
consecintele unui astfel de pericol.
(4) Lucratorii nu trebuie sa fie prejudiciati pentru cazurile prevazute la alin. (3),
cu exceptia situatiilor in care acestia actioneaza imprudent sau dau dovada de
neglijenta grava.
SECTIUNEA a 4-a
Alte obligatii ale angajatorilor
ART. 12
(1) Angajatorul are
urmatoarele obligatii:
a) sa realizeze si sa fie in posesia unei evaluari a riscurilor
pentru securitatea si sanatatea in munca, inclusiv pentru acele grupuri
sensibile la riscuri specifice;
b) sa decida
asupra masurilor de protectie care trebuie luate si, dupa caz, asupra
echipamentului de protectie care trebuie utilizat;
c) sa tina evidenta accidentelor de munca
ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a
accidentelor usoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum
si a accidentelor de munca, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);
d) sa elaboreze
pentru autoritatile competente si in conformitate cu reglementarile legale
rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucratorii sai.
(2) Prin ordin al ministrului muncii,
solidaritatii sociale si familiei, in functie de natura activitatilor si de
marimea intreprinderilor, se vor stabili obligatiile ce
revin diferitelor categorii de intreprinderi cu privire la intocmirea
documentelor prevazute la alin. (1).
ART. 13
In vederea asigurarii conditiilor de
securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea accidentelor de munca si a
bolilor profesionale, angajatorii au urmatoarele obligatii:
a) sa adopte, din faza de cercetare,
proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor de munca, precum si
de elaborare a tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme prevederilor
legale in vigoare privind securitatea si sanatatea in munca, prin a caror
aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare si de
imbolnavire profesionala a lucratorilor;
b) sa intocmeasca
un plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare,
organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa il
aplice corespunzator conditiilor de munca specifice unitatii;
c) sa obtina
autorizatia de functionare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in
munca, inainte de inceperea oricarei activitati, conform prevederilor legale;
d) sa stabileasca
pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin
in domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzator functiilor
exercitate;
e) sa elaboreze
instructiuni proprii, in spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau
aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de
particularitatile activitatilor si ale locurilor de munca aflate in
responsabilitatea lor;
f) sa asigure si
sa controleze cunoasterea si aplicarea de catre toti lucratorii a masurilor
prevazute in planul de prevenire si de protectie stabilit, precum si a
prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca, prin
lucratorii desemnati, prin propria competenta sau prin servicii externe;
g) sa ia masuri
pentru asigurarea de materiale necesare informarii si instruirii lucratorilor,
cum ar fi afise, pliante, filme si diafilme cu privire la securitatea si
sanatatea in munca;
h) sa asigure
informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la
care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de
prevenire si de protectie necesare;
i) sa ia masuri
pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de
legislatia specifica;
j) sa angajeze numai persoane care, in urma
examenului medical si, dupa caz, a testarii psihologice a aptitudinilor,
corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute si sa asigure
controlul medical periodic si, dupa caz, controlul psihologic periodic,
ulterior angajarii;
k) sa tina
evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 7 alin. (4) lit. e);
l) sa asigure
functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie,
a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare,
retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in desfasurarea
proceselor tehnologice;
m) sa prezinte
documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca in timpul
controlului sau al efectuarii cercetarii evenimentelor;
n) sa asigure realizarea
masurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control si
al cercetarii evenimentelor;
o) sa desemneze,
la solicitarea inspectorului de munca, lucratorii care sa participe la
efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
p) sa nu modifice
starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, in
afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori
ar periclita viata accidentatilor si a altor persoane;
q) sa asigure
echipamente de munca fara pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor;
r) sa asigure
echipamente individuale de protectie;
s) sa acorde
obligatoriu echipament individual de protectie nou, in cazul degradarii sau al
pierderii calitatilor de protectie.
ART. 14
Alimentatia de protectie se acorda in mod
obligatoriu si gratuit de catre angajatori persoanelor care lucreaza in
conditii de munca ce impun acest lucru si se
stabileste prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de
munca.
ART. 15
(1) Materialele igienico-sanitare se acorda
in mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori.
(2) Categoriile de materiale
igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce
impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau
contractul individual de munca.
SECTIUNEA a 5-a
Informarea lucratorilor
ART. 16
(1) Tinand seama de marimea intreprinderii
si/sau a unitatii, angajatorul trebuie sa ia masuri
corespunzatoare, astfel incat lucratorii si/sau reprezentantii acestora sa
primeasca, in conformitate cu prevederile legale, toate informatiile necesare
privind:
a) riscurile
pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de
prevenire si protectie atat la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in
general, cat si la nivelul fiecarui post de lucru si/sau fiecarei functii;
b) masurile luate
in conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) si (3).
(2) Angajatorul trebuie sa
ia masuri corespunzatoare astfel incat angajatorii lucratorilor din orice
intreprindere si/sau unitate exterioara, care desfasoara activitati in
intreprinderea si/sau in unitatea sa, sa primeasca informatii adecvate privind
aspectele la care s-a facut referire la alin. (1), care privesc acesti
lucratori.
ART. 17
Angajatorul trebuie sa
ia masuri corespunzatoare pentru ca lucratorii desemnati sau reprezentantii
lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii
lucratorilor, in vederea indeplinirii atributiilor si in conformitate cu
prevederile prezentei legi, sa aiba acces la:
a) evaluarea
riscurilor si masurile de protectie, prevazute la art. 12
alin. (1) lit. a) si
b);
b) evidenta si
rapoartele prevazute la art. 12 alin. (1) lit. c) si d);
c) informatii
privind masurile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, precum si
informatii provenind de la institutiile de control si autoritatile competente
in domeniu.
SECTIUNEA a 6-a
Consultarea si participarea lucratorilor
ART.
18
(1) Angajatorii consulta lucratorii si/sau
reprezentantii lor si permit participarea acestora la
discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea si sanatatea in
munca.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implica:
a) consultarea
lucratorilor;
b) dreptul
lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sa faca propuneri;
c) participarea
echilibrata.
(3) Lucratorii si/sau reprezentantii
lucratorilor definiti la art. 5 lit. d) iau parte in
mod echilibrat sau sunt consultati in prealabil si in timp util de catre
angajator cu privire la:
a) orice masura
care ar afecta semnificativ securitatea si sanatatea in munca;
b) desemnarea
lucratorilor la care s-a facut referire la art. 8 alin.
(1) si la art. 10 alin. (2),
precum si cu privire la activitatile la care s-a facut referire la art. 8 alin. (1);
c) informatiile la
care s-a facut referire in art. 12 alin. (1), art. 16 si 17;
d) recurgerea,
dupa caz, la servicii externe, conform art. 8 alin.
(4);
e) organizarea si
planificarea instruirii prevazute la art. 20 si 21.
(4) Reprezentantii lucratorilor cu
raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor au
dreptul sa solicite angajatorului sa ia masuri
corespunzatoare si sa prezinte propuneri in acest sens, in scopul diminuarii
riscurilor pentru lucratori si/sau al eliminarii surselor de pericol.
(5) Reprezentantii lucratorilor cu
raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor sau
lucratorii nu pot fi prejudiciati din cauza activitatilor la care s-a facut
referire in alin. (1)-(3).
(6) Angajatorul trebuie sa
acorde reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul
securitatii si sanatatii lucratorilor un timp adecvat, fara diminuarea
drepturilor salariale, si sa le furnizeze mijloacele necesare pentru a-si putea
exercita drepturile si atributiile care decurg din prezenta lege.
(7) Reprezentantii lucratorilor cu
raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor si/sau
lucratorii au dreptul sa apeleze la autoritatile
competente, in cazul in care considera ca masurile adoptate si mijloacele
utilizate de catre angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securitatii
si sanatatii in munca.
(8) Reprezentantilor lucratorilor cu
raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor trebuie sa li se acorde posibilitatea de a-si prezenta observatiile
inspectorilor de munca si inspectorilor sanitari, in timpul vizitelor de
control.
ART. 19
In vederea realizarii
prevederilor art. 16, 17 si ale art. 18 alin. (1), la nivelul angajatorului se infiinteaza, se
organizeaza si functioneaza comitete de securitate si sanatate in munca.
SECTIUNEA a 7-a
Instruirea lucratorilor
ART. 20
(1) Angajatorul trebuie sa
asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta
si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma
de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului
sau:
a) la angajare;
b) la schimbarea
locului de munca sau la transfer;
c) la introducerea
unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;
d) la introducerea
oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea
unor lucrari speciale.
(2) Instruirea prevazuta la alin. (1) trebuie sa fie:
a) adaptata
evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri;
b) periodica si
ori de cate ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura ca lucratorii
din intreprinderi si/sau unitati din exterior, care desfasoara activitati in
intreprinderea si/sau unitatea proprie, au primit instructiuni adecvate
referitoare la riscurile legate de securitate si sanatate in munca, pe durata
desfasurarii activitatilor.
(4) Reprezentantii lucratorilor cu
raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca au dreptul
la instruire corespunzatoare.
ART. 21
(1) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1), (2) si (4) nu poate fi
realizata pe cheltuiala lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora.
(2) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1) si (2) trebuie sa se
realizeze in timpul programului de lucru.
(3) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (4) trebuie sa se
efectueze in timpul programului de lucru, fie in interiorul, fie in afara
intreprinderii si/sau unitatii.
CAP. IV
Obligatiile lucratorilor
ART. 22
Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare
activitatea, in conformitate cu pregatirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile
primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de
accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte
persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul
procesului de munca.
ART. 23
(1) In mod deosebit, in scopul realizarii
obiectivelor prevazute la art. 22, lucratorii au urmatoarele obligatii:
a) sa utilizeze
corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de
transport si alte mijloace de productie;
b) sa utilizeze
corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa il
inapoieze sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare;
c) sa nu procedeze la scoaterea din
functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea arbitrara a
dispozitivelor de securitate proprii, in special ale masinilor, aparaturii,
uneltelor, instalatiilor tehnice si cladirilor, si sa utilizeze corect aceste
dispozitive;
d) sa comunice
imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca
despre care au motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea
si sanatatea lucratorilor, precum si orice deficienta a sistemelor de
protectie;
e) sa aduca la
cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele
suferite de propria persoana;
f) sa coopereze cu
angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru
a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre
inspectorii de munca si inspectorii sanitari, pentru protectia sanatatii si
securitatii lucratorilor;
g) sa coopereze,
atat timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati,
pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile
de lucru sunt sigure si fara riscuri pentru securitate si sanatate, in domeniul
sau de activitate;
h) sa isi
insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si
sanatatii in munca si masurile de aplicare a acestora;
i) sa dea
relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.
(2) Obligatiile prevazute la alin. (1) se aplica, dupa caz, si celorlalti participanti la procesul
de munca, potrivit activitatilor pe care acestia le desfasoara.
CAP. V
Supravegherea sanatatii
ART. 24
Masurile prin care se asigura supravegherea
corespunzatoare a sanatatii lucratorilor in functie de riscurile privind
securitatea si sanatatea in munca se stabilesc potrivit reglementarilor legale.
ART. 25
(1)
Masurile prevazute la art. 24 vor fi stabilite astfel incat fiecare lucrator sa poata beneficia de supravegherea sanatatii la intervale
regulate.
(2) Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata prin medicii de medicina a muncii.
CAP. VI
Comunicarea, cercetarea, inregistrarea si
raportarea evenimentelor
SECTIUNEA 1
Evenimente
ART. 26
Orice eveniment, asa cum este
definit la art. 5 lit. f), va fi comunicat de indata
angajatorului, de catre conducatorul locului de munca sau de orice alta
persoana care are cunostinta despre producerea acestuia.
ART. 27
(1) Angajatorul are
obligatia sa comunice evenimentele, de indata, dupa cum urmeaza:
a) inspectoratelor
teritoriale de munca, toate eveni-mentele asa cum sunt definite la art. 5 lit.
f);
b) asiguratorului,
potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si
boli profesionale, cu modificarile si completarile ulterioare, evenimentele
urmate de incapacitate temporara de munca, invaliditate sau deces, la
confirmarea acestora;
c) organelor de
urmarire penala, dupa caz.
(2) Orice medic, inclusiv medicul de
medicina a muncii aflat intr-o relatie contractuala cu angajatorul, conform
prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea
de boala profesionala sau legata de profesiune, depistata cu prilejul
prestatiilor medicale.
(3) Semnalarea prevazuta la alin. (2) se efectueaza catre autoritatea de sanatate publica
teritoriala sau a municipiului Bucuresti, de indata, la constatarea cazului.
ART. 28
In cazul accidentelor de
circulatie produse pe drumurile publice, in care printre victime sunt si
persoane aflate in indeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de politie
rutiera competente vor trimite institutiilor si/sau persoanelor fizice/juridice
prevazute la art. 29 alin. (1) lit. a) si b), in termen de 5 zile
de la data solicitarii, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata
locului.
ART. 29
(1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza dupa cum urmeaza:
a) de catre
angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de
munca;
b) de catre inspectoratele teritoriale de
munca, in cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta sau
confirmata, deces, accidente colective, incidente periculoase, in cazul
evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca lucratorilor la
angajatorii persoane fizice, precum si in situatiile cu persoane date
disparute;
c) de catre
Inspectia Muncii, in cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente
deosebite, precum avariile sau exploziile;
d) de catre
autoritatile de sanatate publica teritoriale, respectiv a municipiului
Bucuresti, in cazul suspiciunilor de boala profesionala si a bolilor legate de
profesiune.
(2) Rezultatul cercetarii evenimentului se va consemna intr-un proces-verbal.
(3) In caz de deces al persoanei
accidentate ca urmare a unui eveniment, institutia medico-legala competenta este obligata sa inainteze inspectoratului teritorial de
munca, in termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de
constatare medico-legala.
SECTIUNEA a 2-a
Accidente de munca
ART. 30
(1) In sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de munca:
a) accidentul
suferit de persoane aflate in vizita in intreprindere si/sau unitate, cu
permisiunea angajatorului;
b) accidentul
suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public,
inclusiv in cadrul unor activitati culturale, sportive, in
c) accidentul
survenit in cadrul activitatilor cultural-sportive organizate, in timpul si din
cauza indeplinirii acestor activitati;
d) accidentul
suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie
initiativa pentru salvarea de vieti omenesti;
e) accidentul
suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie
initiativa pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul
public si privat;
f) accidentul cauzat de activitati care nu
au legatura cu procesul muncii, daca se produce la sediul persoanei juridice
sau la adresa persoanei fizice, in calitate de angajator, ori in alt loc de
munca organizat de acestia, in timpul programului de munca, si nu se datoreaza
culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de
traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal de la
domiciliul lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers;
h) accidentul suferit in timpul deplasarii
de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de
munca sau de la un loc de munca la altul, pentru indeplinirea unei sarcini de
munca;
i) accidentul suferit in timpul deplasarii
de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este
incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o
alta persoana juridica sau fizica, pentru indeplinirea sarcinilor de munca, pe
durata normala de deplasare;
j) accidentul suferit inainte sau dupa
incetarea lucrului, daca victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de
munca, utilajul ori materialele, daca schimba imbracamintea personala,
echipamentul individual de protectie sau orice alt echipament pus la dispozitie
de angajator, daca se afla in baie ori in spalator sau daca se deplasa de la
locul de munca la iesirea din intreprindere sau unitate si invers;
k) accidentul
suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in locuri
organizate de angajator, precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la
aceste locuri;
l) accidentul
suferit de lucratori ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane,
delegati pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor
tarii, pe durata si traseul prevazute in documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul roman
care efectueaza lucrari si servicii pe teritoriul altor tari, in baza unor
contracte, conventii sau in alte conditii prevazute de lege, incheiate de
persoane juridice romane cu parteneri straini, in timpul si din cauza
indeplinirii indatoririlor de serviciu;
n) accidentul
suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau perfectionare
a pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor
aferente stagiului de practica;
o) accidentul determinat de fenomene sau
calamitati naturale, cum ar fi furtuna, viscol, cutremur, inundatie, alunecari
de teren, trasnet (electrocutare), daca victima se afla in timpul procesului de
munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu;
p) disparitia unei
persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care
indreptatesc presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoana aflata in indeplinirea
atributiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.
(2) In situatiile mentionate la alin. (1) lit. g), h), i) si l), deplasarea trebuie sa se faca fara
abateri nejustificate de la traseul normal si, de asemenea, transportul sa se
faca in conditiile prevazute de reglementarile de securitate si sanatate in
munca sau de circulatie in vigoare.
ART. 31
Accidentele de munca se clasifica, in
raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate, in:
a) accidente care
produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice;
b) accidente care
produc invaliditate;
c) accidente
mortale;
d) accidente
colective, cand sunt accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din
aceeasi cauza.
ART. 32
(1) Inregistrarea accidentului de munca se
face pe baza procesului-verbal de cercetare.
(2) Accidentul de munca inregistrat de
angajator se raporteaza de catre acesta la inspectoratul teritorial de munca,
precum si la asigurator, potrivit legii.
SECTIUNEA a 3-a
Bolile profesionale
ART. 33
In sensul prevederilor
art. 5 lit. h), afectiunile suferite de elevi si studenti in timpul
efectuarii instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.
ART. 34
(1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie si se face de catre medicii din cadrul
autoritatilor de sanatate publica teritoriale si a municipiului Bucuresti.
(2) Cercetarea cauzelor imbolnavirilor
profesionale, in vederea confirmarii sau infirmarii lor, precum si stabilirea
de masuri pentru prevenirea altor imbolnaviri se fac de catre specialistii
autoritatilor de sanatate publica teritoriale, in colaborare cu inspectorii din
inspectoratele teritoriale de munca.
(3) Declararea bolilor profesionale se face
pe baza procesului-verbal de cercetare.
(4) Bolile profesionale nou-declarate se
raporteaza lunar de catre autoritatea de sanatate publica teritoriala si a
municipiului Bucuresti la Centrul national de coordonare metodologica si
informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sanatate
Publica Bucuresti, la Centrul de Calcul si Statistica Sanitara Bucuresti,
precum si la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilit conform legii.
(5)
Intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se inregistreaza
atat ca boala profesionala, cat si ca accident de munca.
CAP. VII
Grupuri sensibile la riscuri
ART. 35
Grupurile sensibile la riscuri specifice,
cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alapteaza, tinerii,
precum si persoanele cu dizabilitati, trebuie protejate impotriva pericolelor
care le afecteaza in mod specific.
ART. 36
Angajatorii au obligatia sa
amenajeze locurile de munca tinand seama de prezenta grupurilor sensibile la
riscuri specifice.
CAP. VIII
Infractiuni
ART. 37
(1) Neluarea vreuneia dintre masurile
legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana care avea
indatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent
de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala,
constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 2 ani sau
cu amenda.
(2) Daca fapta prevazuta la alin. (1) a produs consecinte deosebite, pedeapsa este inchisoarea de
la un an la 3 ani sau amenda.
(3) Fapta prevazuta la alin. (1) savarsita din culpa se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni
la un an sau cu amenda, iar fapta prevazuta la alin. (2) savarsita
din culpa se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.
ART. 38
(1) Nerespectarea de catre orice persoana a
obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea in
munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol grav si iminent de producere a
unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie infractiune
si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda.
(2) Daca fapta prevazuta in alin. (1) a produs consecinte deosebite, pedeapsa este inchisoarea de
la un an la 3 ani sau amenda.
(3) Daca nerespectarea consta in repunerea
in functiune a instalatiilor, masinilor si utilajelor, anterior eliminarii
tuturor deficientelor pentru care s-a luat masura opririi lor, pedeapsa este
inchisoarea de la un an la 2 ani sau amenda.
(4) Faptele prevazute la alin. (1) si (3) savarsite din culpa se pedepsesc cu inchisoare de la
3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevazuta la alin. (2) savarsita din culpa se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni
la un an sau cu amenda.
CAP. IX
Contraventii
ART. 39
(1) Constituie contraventii faptele
savarsite de angajatorii aflati in una dintre situatiile prevazute de prezenta
lege.
(2) Constituie contraventie si se
sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei incalcarea dispozitiilor
art. 13 lit. b), c), p) si r).
(3) Constituie contraventie si se
sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 10.000 lei incalcarea dispozitiilor
art. 13 lit. n).
(4) Constituie contraventie si se sanctioneaza
cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei incalcarea dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. a) si b), art. 13 lit. a), d)-f),
h)-m) si o), art. 20, art. 29 alin.
(1) lit. a) si ale art. 32 alin. (2).
(5) Constituie contraventie si se
sanctioneaza cu amenda de la 3.500 lei la 7.000 lei incalcarea dispozitiilor
art. 7 alin. (4)-(6), art. 8, art. 11 alin. (1) si (3), art. 13 lit. q) si s) si
ale art. 27 alin. (1) lit. a)
si b).
(6) Constituie contraventii si se
sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei urmatoarele fapte:
a) incalcarea
dispozitiilor art. 9 alin. (1), ale art. 10 si 16;
b) incalcarea
dispozitiilor art. 14, 15 si ale art. 34 alin. (1).
(7) Constituie contraventie si se
sanctioneaza cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei incalcarea dispozitiilor
art. 11 alin. (2) si (4), ale
art. 17, 19 si 21.
(8) Constituie contraventii si se
sanctioneaza cu amenda de la 2.000 lei la 4.000 lei urmatoarele fapte:
a) incalcarea
dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit.
c) si d), art. 13 lit. g), art. 18
alin. (5) si (6) si ale art. 36;
b) incalcarea
dispozitiilor art. 34 alin. (5).
(9) Constituie contraventie si se
sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea
reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind:
a) fabricarea,
transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substantelor ori
preparatelor chimice periculoase si a deseurilor rezultate;
b) prevenirea
prezentei peste limitele maxime admise a agentilor chimici, fizici sau
biologici, precum si suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale
organismului uman;
c) darea in
exploatare sau repunerea in functiune, partiala ori totala, a constructiilor,
echipamentelor de munca noi sau reparate, precum si pentru aplicarea proceselor
tehnologice;
d) intocmirea si
respectarea documentatiilor tehnice pentru executarea lucrarilor care necesita
masuri speciale de siguranta;
e) folosirea
surselor de foc deschis si fumatul la locurile de munca unde acestea sunt
interzise;
f) prevenirea
accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, intretinerea si
repararea instalatiilor si a echipamentelor electrice, precum si pentru
prevenirea efectelor electricitatii statice si ale descarcarilor atmosferice;
g) asigurarea si
folosirea instalatiilor electrice de constructie adecvate la locurile de munca
unde exista pericole de incendiu sau de explozie;
h) asigurarea
celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrica a echipamentelor de
munca;
i) transportul,
manipularea si depozitarea echipamentelor de munca, materialelor si produselor;
j) delimitarea,
ingradirea si semnalizarea zonelor periculoase;
k) semnalizarea de
securitate si/sau de sanatate la locul de munca;
l) asigurarea exploatarii fara pericole a
recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalatiilor
mecanice sub presiune si a celor de ridicat, a conductelor prin care circula
fluide sub presiune si a altor asemenea echipamente de munca;
m) utilizarea,
intretinerea, revizia si repararea periodica a echipamentelor de munca;
n) asigurarea,
marcarea si intretinerea cailor de acces si de circulatie;
o) asigurarea
iluminatului de siguranta;
p) organizarea
activitatii de pastrare, intretinere si denocivizare a echipamentului
individual de protectie;
q) intocmirea
documentelor de urmarire a parametrilor functionali ai echipamentelor de munca
si a rapoartelor de serviciu pentru instalatiile cu regim special de
exploatare;
r) aplicarea
metodelor de exploatare miniera, executia, exploatarea si intretinerea
lucrarilor miniere, realizarea si functionarea sistemului de aeraj,
corespunzator clasificarii minelor din punctul de vedere al emanatiilor de
gaze;
s) amenajarea
locurilor de munca pentru lucrul la inaltime, in spatii inchise si in conditii
de izolare.
ART. 40
Constituie contraventie si se sanctioneaza
cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei neprezentarea de catre serviciile
externe a raportului semestrial de activitate.
ART. 41
Sanctiunile
contraventionale prevazute la art. 39 alin. (2)-(9) si la art. 40 se aplica
angajatorilor.
ART. 42
(1) Constatarea contraventiilor si
aplicarea amenzilor prevazute la art. 39 alin. (2)-(9) si la art. 40 se fac de catre
inspectorii de munca.
(2)
Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la art. 39 alin. (6) lit. b) si alin. (8) lit. b) se fac si de catre inspectorii sanitari din cadrul
Ministerului Sanatatii Publice si al unitatilor subordonate.
(3) In caz de constatare a unei situatii
care se incadreaza in prevederile art. 37 si 38, inspectorii
prevazuti la alin. (1) si (2) vor sesiza de
indata organele de urmarire penala competente, potrivit legii.
ART. 43
(1) Prevederile art. 39
alin. (2)-(9) si ale art. 40 se
completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si
completarile ulterioare.
(2) Contravenientul poate achita pe loc sau
in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori,
dupa caz, de la data comunicarii acestuia jumatate din minimul amenzii
prevazute de lege, corespunzator faptei pentru care a fost sanctionat,
inspectorul de munca facand mentiune despre aceasta posibilitate in
procesul-verbal.
ART. 44
Angajatorii raspund
patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor
accidentelor de munca sau bolilor profesionale, in masura in care daunele nu
sunt acoperite integral prin prestatiile asigurarilor sociale de stat.
CAP. X
Autoritati competente si institutii cu
atributii in domeniu
ART. 45
(1) Ministerul Muncii, Solidaritatii
Sociale si Familiei este autoritatea competenta in
domeniul securitatii si sanatatii in munca.
(2) Principalele atributii ale Ministerului
Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei in acest domeniu sunt urmatoarele:
a) elaboreaza
politica si strategia nationala in domeniul securitatii si sanatatii in munca,
in colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice si prin consultarea cu alte
institutii cu atributii in domeniu;
b) elaboreaza
proiecte de acte normative in vederea implementarii unitare a strategiei
nationale si a acquis-ului comunitar din domeniu;
c) avizeaza
reglementarile cu implicatii in domeniu initiate de alte institutii, potrivit
legii, si participa, dupa caz, la elaborarea unor astfel de reglementari;
d) monitorizeaza
aplicarea legislatiei pe baza datelor, a informatiilor si a propunerilor
transmise de institutiile aflate in subordine sau coordonare, precum si ale
celor cu care colaboreaza in desfasurarea activitatii;
e) abiliteaza
persoane juridice si fizice pentru a presta servicii de protectie si prevenire
in domeniul securitatii si sanatatii in munca, denumite in prezenta lege
servicii externe, la care se face referire la art. 8 alin.
(4);
f) recunoaste,
desemneaza, notifica si supravegheaza laboratoare de incercari, precum si
organisme din domeniul sau de competenta, in conditiile legii;
g) coordoneaza, in
colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, elaborarea programelor de
cercetare de interes national in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
h) organizeaza,
impreuna cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, activitatea de pregatire
generala si/sau de specialitate in domeniul securitatii si sanatatii in munca
pentru institutiile de invatamant;
i) desfasoara
activitati de informare-documentare, potrivit legii;
j) avizeaza materiale de informare si
instruire, cum ar fi suporturi de curs, brosuri, pliante, afise elaborate de
alte persoane juridice sau fizice, in sensul asigurarii concordantei mesajelor
pe care acestea le contin cu prevederile legislatiei in vigoare;
k) reprezinta
statul in relatiile internationale din domeniul sau de competenta.
ART. 46
(1) Ministerul Sanatatii Publice, ca organ
de specialitate al administratiei publice centrale, este
autoritatea centrala in domeniul asistentei de sanatate publica.
(2) Ministerul Sanatatii Publice indeplineste,
in principal, urmatoarele atributii in domeniul sanatatii lucratorilor la locul
de munca:
a) coordoneaza
activitatea de medicina a muncii la nivel national;
b) elaboreaza sau
avizeaza reglementari pentru protectia sanatatii in relatie cu mediul de munca,
pentru promovarea sanatatii la locul de munca, precum si pentru medicina
muncii;
c) supravegheaza
starea de sanatate a lucratorilor;
d) asigura
formarea si perfectionarea profesionala in domeniul medicinei muncii;
e) coordoneaza
activitatea de cercetare, declarare, inregistrare si evidenta a bolilor
profesionale si a celor legate de profesiune;
f) autorizeaza/avizeaza si controleaza
calitatea serviciilor medicale acordate lucratorilor la locul de munca;
g) colaboreaza cu
alte institutii implicate in activitati cu impact asupra sanatatii
lucratorilor;
h) indeplineste si
alte atributii, conform competentelor sale in domeniu, reglementate prin legi
speciale.
ART. 47
(1) Inspectia Muncii reprezinta autoritatea
competenta in ceea ce priveste controlul aplicarii
legislatiei referitoare la securitatea si sanatatea in munca.
(2) Institutia prevazuta la alin. (1) controleaza modul in care se aplica legislatia nationala din
domeniul securitatii si sanatatii in munca la toate persoanele fizice si
juridice din sectoarele prevazute la art. 3 alin. (1),
cu exceptia celor prevazute la art. 50 alin. (1) si (2), si are, in principal, urmatoarele atributii:
a) controleaza
realizarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale;
b) solicita
masuratori si determinari, examineaza probe de produse si de materiale in
unitati si in afara acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau situatii
de pericol;
c) dispune sistarea activitatii sau
scoaterea din functiune a echipamentelor de munca, in cazul in care constata o
stare de pericol grav si iminent de accidentare sau de imbolnavire profesionala
si sesizeaza, dupa caz, organele de urmarire penala;
d) cerceteaza
evenimentele conform competentelor, avizeaza cercetarea, stabileste sau
confirma caracterul accidentelor;
e) coordoneaza, in colaborare cu Institutul
National de Statistica si cu celelalte institutii implicate, dupa caz, sistemul
de raportare si evidenta a accidentelor de munca si a incidentelor, iar, in
colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice, sistemul de raportare a bolilor
profesionale sau legate de profesie;
f) analizeaza
activitatea serviciilor externe prevazute la art. 8 alin.
(4) si propune retragerea abilitarii, dupa caz;
g) raporteaza
Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei situatiile deosebite
care necesita imbunatatirea reglementarilor din domeniul securitatii si
sanatatii in munca;
h) furnizeaza
informatii celor interesati despre cele mai eficace mijloace de respectare a
legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca.
ART. 48
(1) Asiguratorul, stabilit de lege,
reprezinta autoritatea competenta in domeniul asigurarii pentru accidente de
munca si boli profesionale.
(2) Institutia prevazuta la alin. (1) are atributii pentru:
a) sprijinirea
activitatii de prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca a
angajatorilor;
b) reabilitarea
medicala si, dupa caz, psihologica, precum si compensarea victimelor
accidentelor de munca si ale bolilor profesionale;
c) raportarea
catre Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei a situatiilor
deosebite care necesita imbunatatirea reglementarilor din domeniul securitatii
si sanatatii in munca.
ART. 49
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare
pentru Protectia Muncii fundamenteaza stiintific masurile de imbunatatire a activitatii de securitate si sanatate in munca si
promoveaza politica stabilita pentru acest domeniu.
ART. 50
(1) Ministerul Apararii Nationale, structurile
militare si structurile in care isi desfasoara activitatea functionari publici
cu statut special din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor,
Directia Generala a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justitiei,
Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de
Protectie si Paza, Serviciul de Telecomunicatii Speciale, precum si Comisia
Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare organizeaza, coordoneaza si
controleaza activitatea de securitate si sanatate in munca din unitatile lor,
prin serviciile de prevenire si protectie create sau desemnate de catre aceste
institutii, in scopul aplicarii prevederilor prezentei legi.
(2) Cercetarea, inregistrarea si evidenta
accidentelor de munca si a bolilor profesionale produse in unitatile din
subordinea institutiilor prevazute la alin. (1) se
efectueaza de organele proprii ale acestora.
(3) Institutiile prevazute la alin. (1) pot elabora reglementari proprii pentru aplicarea prezentei
legi, in completarea celor existente la nivel national.
CAP. XI
Dispozitii finale
ART. 51
(1) Se aproba prin hotarare a Guvernului,
la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei,
urmatoarele acte normative:
a) normele
metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi;
b) transpunerea
directivelor specifice referitoare la securitatea si sanatatea in munca.
(2) In aplicarea prevederilor prezentei
legi, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei va elabora proiecte de
acte normative necesare implementarii si/sau adaptarii situatiilor existente la
cerintele prezentei legi.
ART. 52
(1) Activitatile de interes national in
domeniul securitatii si sanatatii in munca si sursele de acoperire a
cheltuielilor necesare in vederea realizarii acestora se aproba prin hotarare a
Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si
Familiei.
(2) Activitatile de interes national
privind cercetarea stiintifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca se
finanteaza din fondurile prevazute pentru acestea, potrivit legii.
ART. 53
(1) Prezenta lege intra in vigoare la data
de 1 octombrie 2006.
(2) La data intrarii in vigoare a prezentei
legi se abroga Legea protectiei muncii nr. 90/1996, republicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 47 din 29 ianuarie 2001,
cu modificarile si completarile ulterioare, Decretul
Consiliului de Stat nr. 400/1981 pentru instituirea unor reguli privind
exploatarea si intretinerea instalatiilor, utilajelor si masinilor, intarirea
ordinii si disciplinei in munca in unitatile cu foc continuu sau care au
instalatii cu grad ridicat de pericol in exploatare, republicat in Buletinul
Oficial, Partea I, nr. 5 din 11 ianuarie 1982, precum si orice alte dispozitii
contrare.
*
Prezenta lege transpune
Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind
introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii
lucratorilor la locul de munca, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor
Europene (JOCE) nr. L 183/1989.
Aceasta lege a fost
adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.
PRESEDINTELE CAMEREI
DEPUTATILOR
BOGDAN OLTEANU
PRESEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
Bucuresti, 14 iulie 2006.
Nr. 319.
-------